Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER COMUN
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru CARACTER COMUN.
... socială de bază , întemeiată prin căsătorie , și care constă din soț , soție și din descendenții acestora . 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr - un strămoș comun ; neam , descendență . 3. Fig . Grup larg de oameni , de popoare etc . cu interese și idealuri comune . 4. Categorie sistematică în botanică și în zoologie , inferioară ...
RÁSĂ^2 , rase , s . f . Haină de postav , largă și lungă până la călcâie , pe care o poartă preoții , călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei . RÁSĂ^1 , rase , s . f . 1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme , plante , animale , cu caractere comune , constante , conservate ereditar , care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice . 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații , caracterizate prin culoarea părului , a pielii și prin alte particularități
BIBLIOTÉCĂ , biblioteci , s . f . 1. Dulap sau mobilă specială cu rafturi de ținut cărți . 2. Încăpere , sală în care se păstrează și se citesc cărțile . 3. Colecție de cărți , periodice , foi volante , imprimate etc . 4. Nume dat unei serii de cărți care prezintă caractere comune și sunt publicate de aceeași
MÁSĂ^2 , mese , s . f . 1. Mobilă formată dintr - o placă dreptunghiulară , pătrată sau rotundă , sprijinită pe unul sau mai multe picioare și pe care se mănâncă , se scrie etc . 2. Ceea ce se mănâncă ; mâncare , bucate ; p . ext . prânz , cină ; ospăț , banchet . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamană cu o masă ^2 ( 1 ) și se folosesc în diverse scopuri practice . 4. Compus : ( Bot . ) masa - raiului = plantă erbacee cu flori roz - purpurii ( Sedum carpaticum ) . MÁSĂ^1 , mase , s . f . 1. Mulțime compactă de oameni , considerată ca o unitate ; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune ; cercuri largi ale populației . 2. Îngrămădire de elemente ( de aceeași natură ori diferite ) care alcătuiesc împreună un singur corp ; ( totalitatea unui ) corp format printr - o asemenea îngrămădire de elemente . 3. ( Fiz . ) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică ( în raport cu volumul ) . 4. ( Jur . ) Totalitate a creditelor sau datoriilor unui falit ; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi
REGIÚNE , regiuni , s . f . 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puțin omogenă , dintr - o țară sau de pe glob , care prezintă caractere comune ; ținut , zonă . 2. Unitate administrativă și teritorială în România ( între 1950 și 1968 ) alcătuită din raioane și din unul sau mai multe orașe importante . 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect . [ Pr . : - gi -
RICKÉTTSII s . f . pl . ( Biol . ) Microbi care fac trecerea de la bacterii la virusuri , având caractere comune ambelor grupe . [ Pr . :
ZÓNĂ , zone , s . f . 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru , delimitate în funcție de poli , de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr - o climă specifică . Zonă temperată . Zonă ecuatorială . 2. Porțiune dintr - o întindere , dintr - un ansamblu , dintr - un tot , delimitată pe baza unor caracteristici distinctive , a unor împrejurări speciale , a unei destinații determinate etc . 3. ( Geom . ) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele . 4. ( Fiz . ) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere
ÎNRUDÍ , înrudesc , vb . IV . Refl . recipr . 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva ; a se înnemuri . 2. Fig . A avea caractere ( esențiale ) comune cu cineva sau cu ceva . - În +
ÎNRUDÍT , - Ă , înrudiți , - te , adj . 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva . 2. Fig . Care prezintă caractere ( esențiale ) comune cu cineva sau cu ceva ; care are afinitate cu cineva sau cu
... NEOBIȘNUÍT , - Ă , neobișnuiți , - te , adj . Care iese din comun , care are un caracter
LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale . 4. ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare . [ Pl . și : limbajuri ] - Limbă + suf . - aj ( după fr . langage ) . LIMBÁJ s . n . ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în